Caricaturistul Jup isi traieste viata si cu 270 km/h
Spune despre el ca este un tip
norocos. A avut bafta de a-si transforma pasiunea pentru desen in profesie. Nu ii place sa se inscrie in saboane. Nu s-a zbatut pana
acum in saracie si i-a placut scoala. Cand era mic isi dorea foarte mult sa se faca padurar, intre timp
a terminat Automatizari si Calculatoare, dar ajuns caricaturist. A fost in America, insa pentru
ca si-a promis ca doar o va vizita si atat, nu a ramas acolo. In copilarie, cea care l-a marcat a fost bunica. Tot ea l-a incurajat in ceea ce priveste desenul. Desi nu este concurenta prea mare, Jup (pe numele sau Lucian Amarii) crede ca doar
din caricatura nu se poate trai decent. Nu regreta nimic in viata si ii multumeste lui Dumnezeu pentru fiecare zi. Regimul comunist
l-a afectat, dar arta l-a salvat! Una dintre cele mai tari experinte ale vietii sale a trait-o cu 270 km/h.
A fost copilot la un raliu.
Jup: „Doar din caricatura nu cred ca poti trai confortabil“
Talentul il mostenesti din familie?
Bunica mea materna mi-a povestit odata cum ca mama, pe cand avea doar vreo 6 ani si urma sa mearga in clasa intai, a desenat un caiet intreg, in doar cateva ceasuri, cu pisici, caini, copaci si gaini. Ceea ce zic eu acum poate ca pentru vremurile noastre pare foarte ciudat insa atunci era imediat dupa razboi cand rechizitele erau rare si scumpe. Cu noi a fost mai ingaduitoare si asta fiindca deja caietele erau mult mai usor de procurat. Oricum, ca si mama de mic obisnuiam impreuna cu fratele meu sa desenam in special masini si camioane.
Ai fost invatacios?
Da, am fost un elev constiincios in scoala generala. Liceul l-am facut la Negruzzi pe profil real - mate-fizica. Desi as fi vrut sa dau la Silvic, pana la urma am dat la Automatizari si Calculatoare.
Cum a fost viata de student?
Primii ani de studentie au fost destul de dezlanati, caci erau dupa ’89, cand peste toate plutea deruta. Lucrurile au inceput sa capete contur pentru mine prin 1991, cand am inceput sa colaborez cu Opinia Studenteasca, apoi cu Monitorul de Iasi. Si culmea, desi am absolvit Automatizari si Calculatoare, am hotarat sa raman in domeniul caricaturii fiindca era ceva ce faceam din pasiune, nu doar ca sa traiesc de azi pe maine.
Se castiga bine din caricatura?
Doar din caricatura nu cred ca poti trai confortabil. Eu fac mai multe lucruri, plus ca desenez pentru mai multe publicatii, asadar, in total veniturile mele sunt multumitoare.
Deci mai faci si altceva pe langa asta…
Da. Profesez si in alte domenii. Sunt art-director la Ziarul de Iasi, redactor pe teme auto la Ghidul Auto, grafician pentru partea publicitara si de promovare a Ziarului. Caricaturist insa sunt tot timpul – la orice ora si in cautare de subiecte.
Pe plan local
nu exista concurenta
Concureta e mare?
Cel putin pe plan local nu prea ma ciocnesc de concurenta. Desigur, urmaresc tot ce apare in materie de caricatura de presa, dar la Iasi nu prea am ce sa urmaresc.
Cum iti vin ideile? Te inspiri din orice?
Nu exista un tipar. Uneori o idee imi vine imediat dupa ce ascult ori citesc o stire. Alteori e nevoie de mai mult timp pentru decantarea unei idei viabile. Alegerea subiectului depinde si de profilul publicatiei in care urmeaza sa apara.
Cat de deschisi sunt oamenii in ceea ce priveste caricaturile? Cata educatie trebuie sa mai primim la acest copitol? Cum este in afara?
Nu pot imparti oamenii in categorii stricte. Sunt unii care adora caricaturile, altii care le privesc doar cu ingaduinta si altora carora nu le plac deloc (in general, cei vizati). Dar unei personae careia nu i-a placut caricatura despre el, ar putea sa-i placa un desen despre un inamic de-al sau, ba chiar sa rada cu pofta.
Ai fost in America. De ce nu te-ai stabilit acolo?
Din punct de vedere profesional (strict in domeniul caricaturii), aici, in Romania, la Iasi, ma simt cel mai bine. M-am intors din SUA fiindca in momentul in care am plecat mi-am propus sa raman doar o perioada determinata. Si m-am tinut de promisiunea ce mi-am facut-o.
Pe vremea lui Ceasca se refugia in desen
Ai multi prieteni?
Da, am multi prieteni. Unii pe care-i stiu si cu care beau bere, si altii pe care nu i-am cunoscut prea bine – cei carora le plac desenele mele din Ziar – dar pe care tot prieteni ii consider. Sfetnicul meu in „diferite probleme“ este sotia mea. In materie de caricaturi insa, nu ma sfatuiesc cu nimeni altcineva. Doar cu mine insumi.
Regreti ceva in viata?
Nimic. Simt ca am avut parte de toate pana acum si multumesc lui Dumnezeu pentru orice zi pe care mi-o da in plus.
Te-ai zbatut vreodata in saracie?
Nu.
Haide sa dicutam si despre regimul comunist. Te-a afectat mult?
Regimul comunist ne-a afectat pe toti, in masuri diferite. Eu insa „scapam“ de universul gri din jurul meu tot prin desen. Atat in scoala generala cat si in liceu, impreuna cu cativa colegi scoteam un ziar. Marea majoritate a desenelor erau facute de mine, iar subiectele abordate erau complet sui.
Interviu realizat de Elisabeth Ungureanu |
Comentariile pentru articolele din arhiva au fost blocate. Va rugam sa vizitati sectiunea curenta a siteului Ghimpele.ro. |
|
De cate ori ati dat spaga?
990 voturi |
|
PAREREA LUI TOPAN |
|
|
